Irina M.
Mi-au plăcut așa mult mesele... porțiile au fost chiar mari și am avut energie mai multă la muncă. Recomand! ❤️
Provocarea care îți dă un boost de energie, reduce poftele de dulce și pune bazele unei menstruații mai predictibile calmând rezistența la insulină.
Rezultate după provocare
Mi-au plăcut așa mult mesele... porțiile au fost chiar mari și am avut energie mai multă la muncă. Recomand! ❤️
Am terminat provocarea și am slăbit 2,1 kg 🥹 nu mă așteptam... și nu m-am chinuit. Seara nu mi-a mai fost poftă de dulciuri.
Recomand tuturor provocarea! 5 zile sună puțin, însă chiar fac total diferența în modul în care te simți. Mulțumesc mult, Ioana!
Nu știu dacă e de la provocare sau nu, dar mi-a venit menstruația la doar 3 zile după ce am început. Nu mai am brain fog la lucru!
Mesele sunt super ușor de gătit dacă credeți că nu aveți timp. Mie mi-a luat cam o oră pentru 3 zile de mese, cu tot cu cumpărături.
Însă, oricât de mult ai fi încercat să ții diete și să faci mișcare, nu s-a întâmplat nimic. Toți cei din jurul tău au dat vina pe voința ta, dar tu știi în sinea ta că ceva e greșit.
Deși ai încercat anticoncepționale ca să îl reglezi, nu au funcționat. Și acum te-ai trezit în situația în care nu mai poți purta pantaloni albi, pentru că „nu știi când vine”.
Când simți oboseală sau stres, te retragi impulsiv la sertarul cu „ronțăieli” și pur și simplu nu mai ai puterea să te opui, oricât de mult ai încerca să te abții peste zi.
Nu contează cât de mult te odihnești sau cât de multă cafea bei. Resimți oboseala pe tot parcursul zilei și asta te face chiar să fii irascibilă cu cei din jur.
Dar nici kilogramele în plus, nici ciclul neregulat și nici poftele de dulce incontrolabile nu sunt ceea ce contează cu adevărat.
Problema reală stă în modul în care sindromul ovarelor polichistice ți-a afectat relația cu tine însăți.
Te ascunzi mai mult decât ai recunoaște… chiar și față de tine însăți. Hainele mai închise la culoare au devenit uniforma ta.
În poze, mereu cauți un unghi, o poziție, o lumină… orice ar putea să ascundă ce nu vrei să vezi.
Lupți cu pofta de dulce. Câștigi câteva zile. Apoi te lovește din nou… și începi să te întrebi dacă nu cumva tu ești problema.
Oboseala constantă te face mai irascibilă, mai distantă. Iar cei din jur încep să nu te mai recunoască… pentru că nici tu nu te mai recunoști.
Încet-încet, ai început să crezi că așa va arăta tot restul vieții tale.
Iar asta te sperie.
Ai mers la nutriționist, ai pierdut câteva kilograme, ca mai apoi să le recâștigi cu dobândă.
La început, ai crezut că funcționează. Apoi te-ai îngrășat de la ele, ți-au schimbat starea, și te-ai simțit altcineva în propria piele.
Ți s-a recomandat metformin, berberină, ProFecund. Le-ai luat conștiincios, lună după lună, dar nimic nu s-a schimbat.
Și cu timpul, ai ajuns să crezi că nu se mai poate face nimic în privința corpului tău.
Dar sindromul ovarelor polichistice nu stă pe loc.
Cu fiecare lună care trece, rezistența la insulină se agravează din ce în ce mai mult…
Metabolismul tău devine din ce în ce mai greu de reglat…
Iar pe termen lung, această buclă deschide ușa spre alte probleme metabolice, diabetul de tip 2 fiind cea mai cunoscută, dar nu singura.
Și totuși, undeva în interior, încă suspectezi că trebuie să existe o explicație.
Că nu poate fi doar „ghinion”.
Că nu poate fi doar lipsa de voință.
Și ai dreptate…